Primiţi cu colindul?-Constantin C. Ciubotaru

Primiţi cu colindul?

Stimată Doamnă, îmi cer scuze, dar picat ca olteanul de la etajul zece şi nepăţind eu nimic, am fost întrebat despre ce comentează lumea din jur şi mă arată cu degetul… Mai clar, m-am trezit la Madrid, în Cafeneaua lietrară NIRAM şi acolo am dat de cartea dumneavoastră ŢĂRMURILE IUBIRII.

Mi-am luat permisiunea s-o citesc şi acum iată, îndrăznesc să vă fac o întrebare: Primiţi cu colindul de mai, luna florilor?

Liniile astrale ale existenţei fiecăruia dintre noi se pare că s-au întretăiat la Madrid, deşi Domnia-Voastră domiciliaţi la Londra, eu în buricul Câmpiei Române, la Roşiorii de Vede, dar se păare că avem aceeaşi matrice: Ambii suntem legaţi de Bucovina, (eu prin naştere), matale prin bunici şi copilăria fericită pe aceste meleaguri, ambii am trăit în Muntenia, pe locurile unde odinioară erau codrii Vlăsiei sau Deliormanului, Pădurea aceea nebună, ambii năzuim să şlefuim cuvintele româneşti în metafore unice, în speranţa de a descoperi frumosul acuns de litere…

Cred că fiecare dintre noi alergăm după „Cai verzi de pe pereţii cărţilor”.

Un artist român a spus că uneori aleargă după oameni cărora să le facă un bine şi nu totdeauna îi găseşte.

Dumneavoastră aţi iniţiat un Festival numit „Mileniul III”, în 2008.

Noi, la Roşiorii de Vede în anul 2000 am înfiinţat cu toate actele posibile o Asociaţie Culturală numită ”Mileniul 3”. I-am adunat pe toţi cei care iubesc frumosul realizat prin cuvinte, culoare sau lutul ars devenit operă de artă.

Şi unul şi altul ne-am legat sufleteşte de Madrid prin grupul de entuziaşti aflaţi sub bagheta domnului Romeo Niram.

Aici am mai întâlnit alţi români care fierb în „cupa de iubire” a frumosului: Teo Şerbănescu, Ariadna Petri, Cătălin Popa, Marin Traşcă, George Roca, Georgiana Stroia şi muulţi alţii.

Toţi îşi ascund idealul în şoapte de dor”, nu recunosc, aşa cum afirmă d-l Pop, că fiecare-şi are colţul lui intim şi secret de inocenţa cu care a plecat din Carpaţi, pe care-l presară în imaginile operelor lor…

Este cupa ştiută numai de Ionela Flood, pe care a umplut-o cu verdele codrilor Vlăsiei şi albastrul de Voroneţ, albastru găsit în florile de nalbă , în ouăle încrustate, în mătasea cu care se coase modelele de pe gulere şi poale, de pe piepţii bundiţelor noi…

Poeta crede în „Împărăţia fără ziduri a iubirii”.

Cupa dumisale a devenit „cuib ascuns” în cel mai adânc loc din auricolul stâng, acolo unde sunt păstrate sentimentele cele mai intime.

Oare de ce noi, românii, trebuie să răzbim pe alte meleaguri, să primim acolo aplauze, pentru ca apoi cei de acasă să ne reunoască?

De ce trebuie să ne răstignim aiurea-n lume, pe crucea aşteptării mistuiţi de dorul de acasă?

Sărutăm bărbăteşte tâmpla celor care se străduiesc să facă ceea ce oficialităţile nu reuşesc: cunoaşterea valorilor culturii române în lume!

Căţărată pe cuvinte, Ionela Flood ne poartă în volumul său de poezii, adevărate „bucăţi de suflet!” spre „ŢĂRMURILE IUBIRII” (Editura Nicora, Bucureşti, 2009).

Îşi plasează versurile în arcul Carpaţilor, unde vorbele noastre colindă prin dragoste şi picură lacrimi închipuite în versuri…căci obiceiurile, tradiţiile noastre încă dăinuie în inima poetei.

Primiţi cu colind de mai un bucovinean „măritat” de repartiţie şi nevastă în Câmpia Burnasului, pe care o prezintă ca un alt Don Quijote înfrăţit cu Păcală în proza sa?

Ce-ar fi să ne vizitaţi la o „clacă de cuvinte”, într-o joi, când milenarii torc metafore? Să ştiţi că ne-am bucura şi dacă ne-aţi chema pe malurile Tamisei s-o facem acolo. Vom veni la acest colind de cuvinte cu un buchet de metafore! Deci dumeavoastră stabiliţi de unde începem!

15 mai, 2010, Madrid